21. ad divum Borsium
Dux, genus a magna qui ducis origine Regum
Imperioque refers aurea secla tuo,
Qui propria gaudes virtute excellere, cuius
Gloria nullius crescere laude potest,
5
Quo nihil a superis optet Ferraria maius,
Tradere quo melius nil potuere Dei,
Si qua tibi tot res ingentes ocia linquunt,
Haec facilis placido lumine pauca lege.
8a
Non quia sublimis condam nova carmina vates
8b
Vix fluit ingenii parvula vena mei
8c
Sed quia te in primis colimus nec Borsia Tito
8d
Maiestas nunquam non in honore fuit.
Corporis egregias non hic perscribere laudes
10
Conor, nec regni iura referre tui;
Nec loquor hic a te purgata paludibus arva,
Messibus ut largis cultus abundet ager.
Non sacras aedeis, non clara palatia per te
Sumptibus innumeris aedificata canam.
15
Qua tua se mole attollat Carthusia linquo,
Et Schivinoiae gratia quanta domus.
15a
Carthusiae molem ingentem et Schivinoia linquo
16a
Atria tantum operis caesareosque lares.
Nec mihi cura, novis quas muris cinxeris arceis
Dicere, nec pulchrae moenia Ferrariae.
Rem quoque non parvam sileo, quod tollis in ima
20
Planicie excelsi nobile montis opus.
Magna quidem sunt haec, hominum sed facta labore
Nec decus ad proprium tu tibi solus habes.
At punire malos, aequa dare praemia lance,
Ponere non sanis frena cupidinibus;
25
Invictumque malis animum praestare, Deosque,
Vt facis, ante oculos semper habere tuum est.
Non ego mira puto, quibus hic tibi vera paratur
Gloria, quae recta ducit in astra via.